„Mi-am construit orele și cărțile în acest spirit: exemplul rezolvat și apoi aplicația bine aleasă. Recompensele muncii au venit imediat, vin și acum. În semn de recunoștință, foști elevi de-ai mei au dorit să ofere suport unor tineri de astăzi, au întors Binele primit în comunitatea din care au făcut parte și contribuie la un fond de  burse pe care au ales să-l denumească Traian Cohal. Asta mă bucură și mă onorează în egală măsură.”(interviu realizat de prof. Diana Grumeza în anul 2019)

   Actualii elevi, beneficiari ai Bursei profesor Traian Cohal, sunt în clasa  a X-a la Colegiul Național Costache Negruzzi, l-au cunoscut și s-au întâlnit cu domnul profesor Cohal.  În ochii lor de adolescenți s-au citit uimirea, admirați  și recunoștința pentru cei,care își stimează profesorul de la clasa specială de matematică, după 52 de ani de la absolvirea liceului. Cei trei elevi au șansa de a studia la un Colegiu de elită din Iași, de a cunoaște dascăli-model și de a primi o lecție de viață de la elevii-model ai domnului profesor Traian Cohal.

   În aceste momente încărcate de tristețe, elevii, Ascutăriței Flavia, Filote Beatrice și Pavel Alexandru au dorit să-și exprime sentimentele față de personalitatea domnului profesor Traian Cohal.

   „Anul trecut am avut marea onoare de a cunoaște un om special cu o înțelepciune de invidiat, acesta fiind domnul prof. Cohal. Domnia-Sa a ținut să-mi explice cât de important este să înveți, să muncești constant la școală. Acest sfat îl voi purta mereu în suflet, deoarece vine de la o persoană specială.”(Filote Beatrice)

   „Cu nemăsurată tristețe am aflat de trecerea în neființă a domnului profesor Traian Cohal, o adevărată personalitate a universului matematic, care s-a făcut remarcat prin dăruirea cu care profesa și prin apropierea spirituală față de elevii sai. Domnul profesor va rămâne mereu în amintirea mea ca o reprezentare a unui suflet blând și totodată a unui profesor emerit.”( Pavel Alexandru)

   „Cu tristețe rememorez momentele în care prezența domnului  profesor Traian Cohal m-a inspirat și m-a determinat să-mi însușesc spiritul negruzzist.Cu părere de rău îmi dau seama acum că n-am avut suficient timp pentru ca domnul profesor să-mi destăinuie conceptul de infinit. Absența Domniei Sale îmi pare ca un vid , iar regretul nemărginit surprinde și mai puternic dispariția domnului profesor. Încerc, totuși, să îmi alung sentimentul de tristețe cu spersanța că, alături de îngeri, observă reflectate pe infinitul cerului albastru rugăciunile elevilor săi care îi vor purta o veșnică recunoștință.”( Ascutăriței Flavia)