În vârstă de nu mai puțin de 93 de ani, domnul Mihai Popescu a coborât Copoul și a venit ieri, pe jos, la sediul Asociației Pro Ruralis. A donat o bursă pentru copiii inteligenți de la țară, care provin din familii defavorizate, pe care asociația noastră îi susține la școlile și liceele de prestigiu din Iași. Ne-a spus că a lucrat zeci de ani ca profesor sau director la școlile din Lețcani, Holboca și altele din județ, ba chiar, în tinerețe, și prin Maramureș. A terminat Facultatea de Istorie, în 1957, în aceeași grupă cu academicianul Alexandru Zub. Promoția a sărbătorit atunci 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Ștefan cel Mare și a făcut-o într-o manieră care a atras intervenția Securității și măsuri punitive la adresa unor colegi.
Ne-a povestit despre rădăcinile sale din Cogeasca Veche, locul de baștină al preotului Isaiia Duhu, cunoscut tuturor din poveștile lui Ion Creangă, despre viața de seminarist, apoi de student, cum și-a cunoscut soția în facultate, cum a construit Școala primară din Bogonos și despre cum a avut grijă de generații întregi de elevi din Lețcani. Ne-a vorbit despre război, despre uitarea oamenilor și cum aceasta face războiul din nou posibil, despre importanța conducătorilor, a nesăbuinței acestora, a chibzuinței în cheltuirea banilor, despre cum încearcă să înțeleagă ce este inteligența artificială și cum o vede față de cea naturală a oamenilor sau a unor animale. Ne-a vorbit despre oameni obișnuiți care-și fac treaba bine, despre clădiri făcute cu grijă, care rezistă timpului, despre rolul contraforților în arhitecură, cum aceștia devin decorativi cînd folosești materiale rezistente moderne la structura de bază și despre livada cu vișini din curtea tatălui său din Cogeasca, unde pășteau caii în timpul războiului. Aceasta din urmă, împreună cu lada de ofițer a unchiului său, trimisă familei de Armata Română, după ce el a murit apărând un tunel feroviar din Ardeal, sunt amintiri care-l răscolesc și acum.
În ultimul an, a pus deoparte, strângând din pensie, 6500 de lei pe care, în numele său și al soției, Teofilia, i-a donat pentru școlarizarea unui copil inteligent de la țară. Ne-a spus că o face în memoria și onoarea unchiului său mort în război, a cărui ladă de ofițer o vede ca un loc în care fiecare putem strânge câte ceva ca să construim viitorul. A spus că este îngrijorat de situația internațională, că Putin trebuie numit fără șovăială dictator și agresor în Ucraina, dar este încrezător că vom face față vremurilor. Ne-a mai spus la final să avem grijă de copii. Ne-a zâmbit apoi, ne-a mulțumit că l-am ascultat și a plecat pe jos spre casă. Multă vreme după aceasta, la sediul asociației noastre s-a așternut tăcerea. Cu greu ne-am revenit din uimire.
Dacă vrei la rândul tău să susții copii talentați din mediul rural, care vin din familii cu resurse puține, o poți face donând o sumî de bani în contul Asociației Pro Ruralis RO32 RNCB 0175 0336 1290 0001 deschis la BCR, sau poți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit, completând Formularul 230 https://formular230.ro/asociatia-pro-ruralis-iasi
Dacă reprezinți o companie, redirecționează 20% din impozitul pe profit, completând Formularul 177 și un contract de sponsorizare. Acești bani, care altfel ar merge la stat, pot schimba destine!
Pentru detalii despre contracte de sponsorizare, parteneriate, mentorat sau alte forme de sprijin, mă poți contacta:
E-mail: oanaimustata@gmail.com
Telefon: 0722 379 592
Tu poți face diferența!
Sprijină acest proiect și fii parte din schimbare!
